Concursul “Start spre viitor”
Catalin C. Vasii are placerea de a anunta concursul “Start spre viitor”. In decurs de 48 de ore, pana pe 3 septembrie ora 17.23, concurentii sunt rugati a posta un comentariu in care sa descrie un dispozitiv complet inutil pe care ei si l-au imaginat. Dispozitivul castigator va primi denumirea de inutilaj si are sa fie premiat de catre autorul platformei concursului, blogul Nimicuri Fabuloase, cu o bicicleta Peugeot galbena cumparata anul trecut din ocsko-Flavia, fabricata probabil in anii 80′, un fel de semicursa-city byke in stare buna de functionare.
Va dorim succes!
Nu ma inscriu ca mi-e frica sa castig
)
Oana a zis ca nu inscrie, pt ca bicicleta e cu ruda, ceea o face inutilizabila de catre persoane care poarta fusta ori kilt. Dar are sa propuna un dispozitiv in afara concursului. Oricum, persoana din Timisoara ar trebui sa fie, si eu mizez pe cineva de la Poli…
deci, cum ar veni, treburile sunt deja aranjate! astia din bucuresti de pe la litere nu se pun? trebuia sa schitezi un profil al candidatului.
Se bun si ei. Atata ca bicicleta nu e dotata cu plasa pentru protectia fustei, deci fetele se pot astepta sa o foloseasca atunci cand poarta pantaloni, precum Mita Biciclista mai an. Premiul se ridica din Timisoara, asta ar putea fi o problema, dar pentru a compensa disconfortul unui drum pana la Timisoara, se ofera cazare si un tur al orasului pe bicicleta in compania lui Catalin C. Vasii. Turul fiind pe bicicleta, asta ar compensa faptul ca el vorbeste mai putin.
nici o problema cu fusta; experienta olandeza ne-a demonstrat ca (se) merge foarte bine.
cred ca se cuvine pana una-alta si un tur in scris al orasului, cum unii dintre noi n-au vazut inca, cu ochii lor, timisoara.
daca vin cu un inutilaj acum sunt singura concurenta?
si eu, care imi bat capul sa aduc doua biciclete din germania. ar fi mai usor sa castig una in tara:D
Eu as inventa “inimobilul”, un mijloc de transport pentru inimioarele evaporate de starea unui om indragostit. Astfel, cand cineva, aflat in faza de “fluturasi in stomac”, se gandeste la persoana de care s-a indragostit, inimioarele (invizibile, de altfel) vor fi transportate catre aceasta prin inimobilul care va arata ca un balon de sapun. Desigur ca exista posibilitatea ca in etapa “fluturasi in stomac” sa te gandesti non-stop la cineva, ceea ce ar insemna ca inimobilul sa fie intr-un du-te – vino permanent.
Si ca sa argumentez inutilitatea acestei inventii cu scopul ca aceasta sa primeasca onorabilul titlu de “inutilaj”, pot spune ca inimobilul este atat de imposibil de construit, incat devine… inutil.
Mai ai o ora si 20 de minute sa concepi unul. Trebuia sa iti pui si link spre blogul tau cu mancare, pt deliciul cititorilor mei.
buuun.
acum, cum stau asa cu o mini cafea de dupa-amiaza langa calculator, ma gandesc ca mi-ar placea sa am in bucatarie un cos de gunoi special. cu mini senzori si o banda audio. de fiecare data cand curat cartofi de exemplu si arunc cojile acolo, sa imi spuna cu o voce de bunicut “mmm, ce bine miroase!” sau “ce gatim azi?” sau “n-am vazut in viata mea o capra de munte”. uneori, poate sa-mi spuna “trenul bucuresti nord – viena pleaca in 7 minute de la linia 13″.
[si acum am pus linkul, dar mai las aici unul. parte dintr-un proiect media: http://www.esskultur.wordpress.com
]
Anuntam pe aceasta cale ca timpul a expirat. Juriul delibereaza.
emotii, emotii…
cat timp ii ia juriului sa delibereze?
Varianta Annei corespunde tematicii chiar daca nu e si descris dispozitivul, iar cea propusa de Babacool parca nu e tocmai un intulilaj, iar argumentatia cum ca inutilitatea o face faptul ca tehnologia actuala o face imposibil de construit mi se pare putin artificiala, insa conceptul e atat de frumos incat juriul a decis ca amandoi sa fie castigatori. Din moment ce amandoi par a fi din Bucuresti, cine isi doreste premiul ma poate contacta pentru stabilirea detaliilor
Am pierdut la concurs numai cei care nu au participat, oricat de cliseistic suna asta.
Eu propun sa fie o proba de baraj
Nu de alta, dar nu ma simt castigatoare asa.
Si da, sunt din Bucuresti
Cand am vazut ca nu sunteti din Timisoara, m-am gandit ca poate una din voi nu vrea bicicleta, si scap de povara de a alege dintre doua lucruri frumoase. Da, poate o proba de baraj… Ma mai gandesc.
Ok, atunci. Cedez
De ce nu va puneti de-acord sa faceti o donatie? Trebuie sa existe un timisorean croit pe tipar ladridibiciclette care sa aiba nevoie de un impuls in viata.
Nepoata mea de exemplu, mi-a spus ca si-ar dori bicicleta dar i-am spus ca fara sa castige concursul nu i-o pot oferi. Nu pot da mai multe detalii, pentru ca se ajung la secrete, si in cazul i ncare mi-ar citi blogul parintii ei, ar afla anumite lucruri…
Fara nepotisme.
)
Cred ca gradul asta de rudenie a fost pus aici intentionat. Daca era verisoara in mod sigur nu ar fi sunat atat de clasic reprosul
Mai e valabil concursul? Mă gândesc că ar trebui să fie, ca la loterie: nu câştigă nimeni, premiul se reportează.
Ar merge la marele fix: pe lângă faptul că lucrurile pe care mi le imaginez de obicei sunt fantastice şi fantastic de inutile, că pot pune imagini, mirosuri, sunete, atingeri şi gusturi în cuvinte şi că îmi place competiţia, mai am şi nevoie de o bicicletă. De încă una, mai bine zis: o bicicletă care să se asorteze cu fustele mele ne-roşii, adică.
Deci?
Soozie, veste mai putin buna: anne si-a ridicat premiul pe la sfarsitul toamnei. La urmatoarea bicicleta, promit sa las timp mai mult. Momentan, ramai al fuste rosii, se pare
Păcat, Cătălin C. Vasii. Aş fi scris despre Consteloscop – un caleidoscop din aur, gravat cu imagini din Alice în Ţara Minunilor (le-aş fi şi descris!), cu prisma făcută din oglinzi de cristal argintate cu azotat, cu caseta de obiecte translucide plină de mărgăritare şi nestemate (şi ce nestemate!), despre poziţionarea acestuia la fereastra unei case de pe malul oceanului (şi încă ce ocean!) şi despre cum l-aş fi răsucit ziua, aş fi notat poziţia rubinelor printre toate diamantele, safirele şi smaraldele iar noaptea aş fi suprapus schiţele peste cerul înstelat şi aş fi inventat constelaţii noi. Şi încă nu ţi-am povestit nimic despre dispozitivul cu ajutorul căruia le dau nume!
Mă rog, rămân la fuste roşii, se pare