Nimicuri fabuloase

Si incet isi pleca privirea spre ceas… era ora 23 si se gadea <<oare daca am sa privesc in oglinda are sa fie altcineva? Iar ora are sa fie 32? Dar intre oglinzi paralele, orele infinitelor ceasuri se vor insuma, si astfel vor arata vesnicia?>> In urmatoarele zile, si-a notat in jurnal urmatoarele:

Luni, 23 noiembrie 2007

Dimineata friguroasa, poate mohorata, dar cu o ceata frumoasa, totusi. M-am trezit cu putine dureri de cap, care insa mi-au trecut la cafea. Am decis sa studiez timpul si oglinzile. Pentru inceput, am sa construiesc un labirint din oglinzi, la raspantiile caruia voi pune cate un orologiu.

Miercuri, 25 noiembrie 2007

Dimineata asta, m-a trezit sunetul stropilor de ploaie pe acoperis. Am mai ramas in pat  cateva ore, numai sa-l ascult. Pe de alta parte, pentru constructia labirintului am inceput sa studiez simetriile. Am aflat ca cea mai simpla simetrie e asa-zisa simetrie , care e exact simetria imaginii din oglinda. Am sa reusesc oare sa inteleg simetriile numai atunci cand ma voi indragosti de o fata care sa-mi fie oglindire? Una al carei suflet fumeaza cu mana stanga atunci cand al meu fumeaza cu dreapta si invers, ale carei vise au aroma de scortisoara si buchet de chianti si pe al carei obraz va ninge atunci cand eu voi visa fulgi de nea?

Joi 26 noiembrie 2007

M-am trezit devreme, si am avut nevoie de multe cafele sa ma puna pe picioare. Mi-e dor de ninsoare. In privinta labirintului, m-am gandit ca mai interesant decat un labirint construit in spatiu ar fi unul construit in timp, in care din ora a douazecisitreia a zilei de 26 noiembrie a anului 2007 as trai primele cinci minute a zilei de 9 octombrie a anului 2023, dupa care o intreaga saptamana din iarna lui 1974 si tot asa…. Timpul cum s-ar privi in oglinda? Ar curge dinspre viitor spre trecut?

Duminica 29 Noiembrie 2007

A nins peste noapte si cand m-am trezit era zapada deja. Am stat cu cafeaua in fata mult timp, uitandu-ma pe fereastra cum ninge. In privinta labirintului, m-am gandit ca pe o oglinda sferica, in imagine, liniile de tren nu ar mai fi paralele. S-ar intalni in mod cert intr-un punct, in doua de fapt, iar asta mi-a adus aminte de copilaria mea cand doream sa merg pana la punctul in care vedeam ca se unesc liniile, si mai ales, pana la curcubeu. Vroaim sa-l ating. Cred ca un orologiu sferic, in care acele nu s-ar misca intr-un plan si construit intr-o oglinda ar raspunde perfect intentiilor mele. De fapt, mi se pare ca unele suflete-s rotunde ca niste bile de arama, puse-n piept; ele rasfrang printr-un singur punct tot ce le atinge, rasfrang totul gresit, mohorit si pocit. Dar mai sunt si suflete turtite ca oglinda; astea parca nici n-ar fi.