Etimologii fictionale VIII
Copiile medievale din Historia Plantarum de Teofrast sau De materia medica a lui Discoride pun dovleacul si pepenele in categoria corvitaceae. Legatura dintre corb si aceste plante nu e clara, desi unii speculeaza un episod din viata Sf. Benedict din Nursia, povestit de papa Grigore I in opul sau, Dialoguri. Sf. Benedict, ajuns abate la manastirea din Vicovaro impune reguli atat de stricte comunitatii monastice, incat fratii incearca sa-l otraveasca. Legenda spune ca intai i-au otravit bautura, dar cand Benedict a binecuvantat paharul, acesta s-a spart. Apoi, i-au otravit dovleacul iar cand sfantul a binecuvantat si bucatele, un corb a aparut, a luat in plisc bucata otravita si si-a luat zborul.
O mie de ani mai tarziu, in Augsburg traia Philipp Hainhofer. Negustor, diplomat, jurist, printre altele a inventat cabinetele de curiozitati. I-a construit un astfel de cabinet ducelui Filip al II-lea de Pomerania. A lucrat timp de doi ani, dar cabinetul terminat in 1617 si numit Pommerscher Kunstschrank, era din cele mai faimoase din Europa. A ars intr-un incendiu pe la sfarsitul celui de-al Doilea razboi mondial, dar s-au pastrat numeroase descrieri ale sale. Ducele nu avea urmasi, iar domeniile lui erau deja lasate prin testament calugarilor benedictini, asa ca maestrul Hainhofer include in cabinet si un automaton cu scena cu Sf. Benedict si corbul, de care acesta auzise in timpul studiilor sale facute la universitatile din Padova si Siena. Iar in partea superioara a cabinetului din mijlocul unei reproduceri a manastirii Monte Casino (care in mod ironic a fost si ea bombardata in cel de-al doilea razboi) Philipp Hainhofer si-a pus noua sa inventie: ceasul cu cuc.
Ducele gazduieste in 1623 o intalnire a medicilor europeni, pe care cabinetul ii impresioneaza in asa o masura, incat plantelor din familia dovleacului, a pepenelui si castravetelui li se spun Cuculus et corvitaceae, sau pe scurt, cucurbitacee.
Alături de inventatorul cabinetelor, un personaj trebuie amintit. Este cel care le va interpreta ca un model în miniatură al Naturii, care va crea un întreg entuziasm pentru ceea ce este complex şi fascinant, o frenezie a experimentelor şi colecţionării observaţiilor de tot felul, şi care culmea, în 1623 publica De Dignitate et Augmentis Scientarum. Îndrumarea lui din 1595 era ca fiecare gentleman educat trebuia sa aiba “a goodly, huge cabinet, wherein whatsoever the hand of man by exquisite art or engine has made rare in stuff, form or motion; whatsoever singularity, chance and the shuffle of things hath produced; whatsoever Nature has wrought in things that want life and may be kept; shall be sorted and included”. (Gesta Grayorum). Francis Bacon, that is
Intensitatea acelei uimiri si-a mai gasit un ecou peste sute de ani (volumul de poezii al lui David Barber, Wonder Cabinet). Am scris mult, dar tocmai pentru ca oamenii aceia erau asa de curiosi si de uimiti, cum nu ne putem imagina…