Catarii aveau proprii lor calugari numiti Perfecti, pentru ca se considera ca renuntand la cele lumesti deveneau transmateriali si semiangelici. Spre deosebire de ordinele catolice ale vremii, le era ingaduit si femeilor, fara vreo ingradire, sa devina perfectae, iar imaginea Marii preotese din cartile de tarot este inspirata de respectivele calugarite catare. Pe imaginea de care spun, preoteasa inca poarta mantia cea lunga, mantie care le caracteriza tinuta.
In anul 1167, “papa” Nicetas, episcopul bogumil al Constantinopolelui prezideaza la Saint-Felix consiliul catar in urma caruia se aleg din randurile perfectilor episcopii catari. Acestia au fost
- Robert d’Espernon, episcop of the French;
- Sicard le Cellerier, episcop de Albi;
- Mark, episcop de Lonbardia;
- Bernard Raimond, episcop de Toulouse;
- Gerald Mercier, episcop de Carcassonne;
- Raymond de Casals, episcop de Agen
si au primit efigia episcopala ce consta dintr-o fibula de fier pentru mantie, ei refuzand sa poarte metale pretioase si dedicandu-se saraciei.
La Besse in anul 1223 este vazuta o copie a listei de mai sus a celor cu fibula, impreuna cu o descriere a misticii perfectilor catari. Lista trezeste o suta de ani mai tarziu interesul lui Meister Eckart care o cumpara pe ascuns cu 99 de galbeni si se presupune ca inspirat de descrierile din respectivul document, incepe sa faca distinctie intre Dumnezeu Atotfacatorul (Gott) si esenta divina, pe care o numeste deitate (Gottheit). Maestrul scrie
“Dumnezeu actioneaza, deitatea nu actioneaza. Ea nu are de ce actiona. Dumnezeu e fara nume, caci nimeni nu poate afirma sau intelege ceva despre El. Daca spun asadar: Dumnezeu este bun, acest lucru nu este adevarat; eu sunt bun, Dumnezeu nu e bun..”
Nu se cunoaste anul exact al mortii lui Meister Eckhart, nici locul, se stie doar ca dupa ce a fost acuzat de erezie prin bula papalitatii, intreprinde o calatorie in Macedonia, stiind ca Papa Nicetas era din ordinul de Dragovita al bogumililor, sperand ca acolo are sa gaseasca urme ale misticii bogumile. Intalneste insa un tanar de 18 ani pe atunci (1327) de stirpe domneasca atat ca urmas al cneazului Lazarevici cat si al Basarabilor valahi. Tanarul este captivat de invataturile maestrului, si cativa ani mai tarziu, in 1338 este canonizat la manastirea Lavra Hilandur de la muntele Athos si primeste numele de Nicodim. Ajunge egumen la Hilandur, dar intr-o noapte are un vis in care Arhanghelul Mihail i se arata si ii spune ca va trebui sa cladeasca o manastire langa un curs de apa. Nicodim trece Dunarea inot in anul 1369, ajunge la curtea valaha si in anul 1378 zideste manastirea Tismana.
Cinci sute de ani mai tarziu, imediat dupa revolutia de la 1848 ajunge domn in Tara Romaneasca Barbu Stirbei. Din familia Bibescu, este adoptat de unchiul sau Stirbei si isi schimba numele cu acest prilej. Vrand sa puna la adapost tezaurul domnesc dar si pe cel al familiei Stirbei, le adaposteste la Tismana, in hrubele careia gaseste un exemplar al listei episcopilor catari, se pare copie a listei primite de tanarul Nicodim de la Meister Eckhart. Despre cealalta parte a documentului, cea care descria misticile perfectilor catari, nu se stie nimic, dar se presupune ca pana in zilele noastre, la Tismana, calugarii au propriile rugaciuni si se inchina cu palma deschisa precum catarii.
La inceputul secolului al XX-lea, principele Antoine Bibesco frecventa saloanele literare si pe cele mondene ale Parisului, ocazie cu care se imprieteneste cu Marcel Proust si se pare ca personajul Robert de St. Loup din Du Côté de Chez Swann este inspirat de principe. Mai mult, prima persoana care a citit manuscrisul de la Du Côté de Chez Swann a fost din nou principele Bibesco. A facut-o aratandu-i la schimb lui Proust lista cu episcopii catari purtatori de fibula, care devenise in franceza broche, iar Proust a afirmat despre lista, in acest context: ça alors, c’est une brochure.
In zilele noastre, inca numim brosura o fascilola mai mica decat un volum.